Frumusetea vine din interior! Am auzit aceasta sintagma … de cand ma stiu si nu i-am inteles sensul adevarat decat foarte tarziu, in preajma varstei de 30 de ani. Am considerat-o mult timp expresia de resemnare a oamenilor nemultumiti de fizicul lor, a celor care isi cultiva spiritul in mod excesiv si uita cat de important este sa ai grija in aceeasi masura si de trupul tau, de acest corp fizic care inseamna mai mult decat o simpla cochilie a sufletului. Nu vreau sa vulgarizez, insa mereu am crezut ca acesta sintagma a fost inventata de femei, iar replica unui barbat ar fi fost : “ Esti urata cu spume, stiu ca stii, nu te mini/ Ma doare-n … ca ai suflet, noi nu f… stafii” . Scuzati-mi citatul, eu ascult muzica de strada in timpul liber, desi nu ma gandeam vreodata ca voi ajunge sa citez din Parazitii, deh, superficialitatea varstei!
A fost o vreme in care ma gandeam ca frumusetea mea sta in maiestria cu care reusesc sa-mi migdalez ochii cu tus negru si sa-mi vopsesc cat mai blond parul, insa abia acum am inteles, printre altele, ca frumusetea poate fi inerenta tineretii si cand esti tanar nu ai nevoie de atat de multe artificii pentru a fi frumos, de aceea cu fiecare an am inceput sa renunt la tot mai multe atasuri pe care mi se construisem pentru a sustine esenta… Cu varsta am inteles ca mai mult decat frumusetea, se cumpara tineretea, iar aceste doua concepte sunt prea strans legate unul de celalat, incat se confunda atat de mult la un moment dat, mai ales in ochii barbatilor (dar despre asta, poate intr-o alta postare)
Dar nu despre tinerete voiam sa vorbesc acum, ci despre frumusetea care izvoraste din interior… Mi s-a spus in nenumarate randuri ca azi sunt mai frumoasa ca ieri, desi nu-mi schimbasem nimic in rutina de ingrijire, ci doar modul propriu de perceptie asupra vietii era diferit de ziua de ieri. Cea mai frumoasa, am fost cand am iubit cu toata fiinta, cu trupul, cu sufletul si cu mintea, atunci cand am simtit crescand organic iubirea in mine…mi se aminteste in mod constanta de acea perioada din viata mea in care am fost perfecta, atat cat poate fi un om perfect cu limitele pe care le poseda. Stiu ca e paradoxal, insa “perfectiunea mea’’ este limitata la potentialul maxim pe care il poate atinge fiecare persoana.
Am vrut sa scriu despre frumusete, pentru ca ieri am vazut-o pe ea, o ea care radia, care cu prezenta ei reusea sa decupeze spatiul in jurul ei, sa emane atat de multa energie, vibratie si frumusete incat m-a imbatat cu buna-dispozitie si chef de viata. Am vazut cum sufletul ei curat, pur si neintinat i-a indulcit toata fizionomia, cum ochii ei calzi ciocolatii au netezit asperitatile pornirilor mele negative si cum in prezenta ei nu poti deveni decat …mai bun si mai frumos la randul tau.
Cu o filozofie de viata in care fericirea proprie sta in echilibrul interior pe care reusesti sa-l construiesti si sa-l mentii intreaga viata, cu infranarea gandurilor negative pe care le nutresti fata de cei din jurul tau si mai ales fata de tine insuti, ca individ, poti ca azi sa fii mai frumos decat ieri, poti sa-ti maximizezi doza de frumusete fizica prin nobletea sufletui, iar acesta chiar nu este un mit.
Nu vreau sub nicio forma, ca prin aceasta postare sa minimizez importanta ingrijirii trupului, nu cred ca in viata, importanta trebuie acordata numai spiritului, si insasi existenta acestui blog confirma asta, insa ieri am intalnit un om pe care, in mod ciudat, schimband pozitia filtrului, am reusit sa-l percep dinspre interior spre exterior si am vazut o femeie frumoasa, perfecta, desi nu purta Double Wear si nici nu era machiata cu vreo trusa Sleek.
M-a emotionat extrem de mult, intr-o postare, Aurora Toma, care a raspuns printr-un comentariu, faptul ca ea reuseste sa vada frumusetea in fiecare om, chiar si in cei cu dizabilitati fizice, ea considera ca toti oamenii sunt frumosi, si o apreciez si o admir din tot sufletul pentru aceasta viziune atat de deschisa si de neincorsetata de conventii, prejudecati si false convingeri.
Cum apreciati voi expresia “Frumusetea vine din interior”? Va duce cu gandul la atitudinea pozitiva, sufletul nobil sau la respectul acordat unui mod de viata sanatos care sporeste longevitatea si tineretea corpului?