Din seria: Si parfumurile spun povesti...
Nebunia a inceput de la
pagina 265 a unei carti…o carte ca multe altele pe care le-am citit, cu care am
avut o relatie sentimentala de scurta durata, dar care a contribuit si ea
intr-o anumita masura la cristalizarea personalitatii, dar mai ales a
crezurilor mele despre viata.
La pagina 265, eroina (in
mare majoritate a cazurilor este mereu vorba despre un el si o ea – la urma urmei
este un subiect, fie principal fie secundar, care incita si garanteaza succesul
si interesul pentru lectura), asadar eroina principala, o femeie extrem de
elevata spiritual rupe relatia si pleaca in cautarea destinului (vedeti voi,
destinul pentru o femeie nu inseamna intotdeauna un el…sau acel el), partenerul
acesteia ramanand cu inima sfaramata de durere (in carti ei tot timpul sufera
neverosimil de intens, dupa parerea mea), insa cu o amprenta personala a acestei femei
intiparita pentru totdeauna in fiinta sa – parfumul ei de trandafiri pe care il
purta in cele mai pasionale nopti din scurta lor existenta de cuplu si pe care, intr-un mod misterios si total de neinteles pentru el, a ales sa-l poarte
atunci cand s-a rupt de el pentru totdeauna. A purtat pentru tot restul vietii
in sufletul lui parfumul trandafirilor ca pe cea mai sacra iubire, asociata
mereu cu cea mai inocenta femeie pe care destinul i-a oferit-o, chiar daca
pentru o scurta perioada de timp, prea scurta pentru visurile marete ale unui
barbat puternic ca el.
Acum, ca sa stiti si
finalul, ei doi nu s-au mai reintalnit niciodata, dar extraordinarul nu se
masoara in dimensiunea timpului, daca doriti sa stiti parerea mea personala.
Si cu aceasta experienta
in suflet (cand autorul e atat de talentat, reusesti sa empatizezi cu
personajele si sa te transpui in pielea acestora, nu numai eu fac asta, nu?),
m-a cuprins o dorinta nebuna, din aceea cum numai o femeie poate intelege, de
un parfum pur de trandafiri, unul care sa imi taie respiratia, sa ma transforme
in femeia pe care el ar putea-o iubi pana la sfarsitul zilelor sale, un parfum
care sa imi innobileze cele mai frumoase trasaturi ale personalitatii mele, un
parfum care sa imi apartina mie, sa se identifice cu fiinta mea, care sa ma
faca sa ma topesc in mii si mii de trairi de fiecare data cand ma las invaluita
de aroma acestuia, un parfum care sa il determine pe el sa-mi sopteasca numele incet,
aproape sacru, ca pe o rugaciune venita din forul sau interior…
Si…parfumul m-a intalnit pe mine, m-a chemat, l-am auzit, l-am gasit, mi-a
vorbit si mi-a spus atat de multe povesti despre iubire, incat m-a facut sa-l
doresc cu toata fiinta. E al meu si este vorba despre Moment de Bonheur…numele i se potriveste, se potriveste cu povestea noastra de iubire…
Partea ciudata a veni
abia dupa ce mi l-am insusit, magnetismul si mesajul sau sunt atat de puternice
incat nu am putut sa il port decat in momentele de singuratate absoluta, fara
sa am disponibilitatea emotionala de a-l imparti cu cineva…e posibil sa nu ii
fi inteles mesajul??
***
Am aflat ca acest parfum
a fost creat de Annick Merando, cea care a adus Hypnotic Poison si Lolita
Lempicka pentru Dior, este innobilat cu aroma de trandafiri, muscata, cedru si
patchouli si te asteapta aici sa-ti spuna si tie o poveste de iubire.
Ai dori sa-l iei acasa?
* Cartea este un melanj de povesti, personaje, fantezie...
VintageLook