Precum probabil
ați văzut pe contul meu de instagram, luna aceasta am avut parte, pentru a doua
oară în viață, de un minunat concediu în Palma de Mallorca, o locație de vis
pentru toții iubitorii de mare, căldură și gastronomie. Zic și gastronomie
pentru că întreaga mea vacanță de anul acesta a avut și o importantă dimensiune
culinară, alegând, împreună cu soțul meu, să ne bucurăm mai mult de cultura
culinară locală, decât la prima vizită. Am savurat preparate pe bază de fructe
de mare, din zona de litoral a insulei, dar am urcat și în zona montană, mai
exact in Pollenca și am mâncat miel și o specialitate de carne de ied de o
savoare incredibilă.
Am făcut și
plajă, dar numai cu protecție 50, motiv pentru care nu m-am întors arsă de
soare, ci doar puțin bronzată, ceea ce mă bucură, pentru că tenul meu nu are
prea mult de suferit, față de anii anteriori când făceam baie de soare
necontrolată.
Nu am făcut prea
multe poze în vacanță și nici nu am fost vreo mare fashionista pe acolo, m-am bucurat în mod relaxat de căldură, de
atmosferă și de oamenii de care am fost înconjurată, întorcându-mă acasă cu
acea mult dorită stare de bine. Ok, poate și puțin deprimată pentru că s-a
terminat prea repede, dar cred că aceasta e o stare inevitabilă după fiecare
concediu... :)
Într-una din zile,
am vizitat un sat foarte cochet de pe insulă, mai exact Valldemossa, un loc
unde timpul parcă a stat pe loc, conservând în mod intact atmosfera unor secole
demult apuse. Este locul în care George Sand a scris O iarna în Mallorca, în
vremea în care se retrăsese în Valldemossa împreună cu Chopin pentru a-și trăi
idila netulburați de bârfele de la Paris. E drept că socoteala de acasa nu s-a
potrivit cu cea din târg, cei doi nefiind primiți prea bine de către localnici,
iar climatul umed și rece din iarna respectivă nereușind decât să înrăutățească
starea de sănătate, tuberculoza mai exact, de care suferea Chopin. Deși nu a
fost un cuplu prea iubit de localnici, totuși în prezent Valldemossa este
strâns legată de vizita lui Chopin din 1838, locul în care a trăit și a
compus acesta devenind una dintre atractiile turistice ale locului.
|
am purtat: tricou H&M fustă vintage geantă random sandale Gatta |
Satul este foarte
micuț, numără circa 2000 de locuitori, este construit din piatră albă, tipică
pentru arhitectura insulei, iar casele înalte mărginesc străduțe înguste de o
frumusețe ireală, o adevărată plăcere să te pierzi în plimbări romantice sau să
poposești la cafenelele cochete din centrul satului pentru bunătățile locale. Fiecare
casă este protejată de un simbol religios care o înfățișează pe Santa Catalina
Tomas în rugăciune, protectoarea satului, o fiică de țărani născută în 1931,
beatificată în 1792 și canonizată în 1935.
Din Valldemossa
am plecat spre Soller, un alt loc încărcat de istorie, locuit încă din anii
5200 î.Hr. Vizita noastră a avut un scop precis – acela de a savura faimoșii
gambas de Soller, care din păcat, s-au dovedit a fii mai mult un mit, deoarece
mult prea puține restaurante de pe malul mării mai au această specialitate în
meniu. Prin Soller eram doar noi și încă un cuplu de britanici care răsfoiau
meniurilor restaurantelor în cautarea faimoșilor creveți, marea majoritate a
turiștilor savurând pizza, hamburger și cartofi prăjiți sau pastele italiene din plin prezente la toate terasele.
Am fost cam dezamăgiți, dar nu puteam accepta să nu gustăm totuși specialitatea
respectivă, așa că ne-am așezat la unul dintre cele două restaurante unde am reușit să găsim așa ceva și am putut într-un final să ne desfătăm cu creveții mult
doriți. Au fost buni, foarte buni, dar la fel de buni ca și la alte restaurante
de pe insulă. Diferența de preț nu consider că s-a justificat.