În postarea The One
by D&G vă povesteam despre felul în care mirosul devine unul dintre cei mai
importanți triggeri emoționali, declanșatori de amintiri și trăiri pe care cu
greu le-am descătușa într-o formă atât de autentică, printr-un simplu exercițiu
de stimulare a memoriei. Aș putea să umplu pagini întregi despre mirosuri și
arome care mă poartă în trecut, care mă fac să vibrez și să retrăiesc mental și
emoțional într-o formă ciudat de vie, experiențe depozitate cu mult timp în urmă în arhiva memoriei.
Dar nu vă povestesc astăzi decât despre un gel de duș
simpatic pe care îl folosesc de vreo două luni în mod curent și care îmi fură
zâmbete de fiecare dată datorită aromei sale și a amintirilor pe care aceasta
le evocă la fiecare folosire.
Nu, nu mă întorc iarăși în anii '80 cu expunerea, vă
scutesc de alte povești cu carmin, lurex și coafuri supradimensionate, dar mă
opresc la începutul anilor '90, o perioadă tare, tare frumoasă văzută prin ochii
mei de copil. Și totuși, trebuie să vă spun (parcă nu mă pot abține) că în anii '8o foloseam săpun Irinel, un săpun foarte asemănător cu cel de casă dacă stau bine să mă gândesc, doar că
era pentru igiena personală, și pe care eu mi-l amintesc fără ambalaj, primit într-o
bucată de ziar când îl cumpăram de la parfumerie, deși într-o reprezentare de
pe net l-am văzut totuși ambalat. Așadar, cu acest bagaj de experiențe de pe
vremea comunismului, prin anii '90, când în zona de vest au început să pătrundă
spray-uri și săpunuri marca Fa de la vecinii noștri sârbi cred, cu toții eram
fascinați de calitatea excepțională a acestor produse de îngrijire. Unii cu
orizonturi mai largi și cu rude prin Germania, încercau să ne explice cum că Fa
nu e cine știe ce marcă în Germania și că ar fi considerat un săpun chiar
ieftin, un fel de Irinel pentru noi românii. Ți-ai găsit feedback inteligent de
la noi ăștia care nu ieșisem mai departe de 50 de km de zona de reședință. Și
dă-i și râzi și fă mișto, cum, măi, Fa săpun ieftin, auzi la el??!!! Fa-urile,
dacă intrai în posesia lor, le țineai prin dulap, împachetate în prosoape, ca
să miroase frumos, că, deh, de Ariel și suratele sale nici nu auzisem măcar, iar detergentul nostru
comunist, în contact cu apa mirosea a ... ei, știe cineva a ce? Chiar sunt
curioasă....
Revenind la poveste, părinții mei foarte tinerei pe vremea aceea,
mama avea vreo 26 de ani doar (am o mamă foarte tânără), aveau rezerve de săpunuri
Fa, de spray-uri Impulse și Roua cu miros puternic de mere verzi șiiiii ... șampoane bune – niște recipiente
transparente de 200 – 250 ml, pătrățoase, cu șampon de culoare roșie și
destinat copiilor dacă îmi amintesc bine, dacă mă chinuiesc un pic, parcă văd
prin aburii memoriei, un cap de copil blond pe ambalajul sticlei, foarte sigură
însă nu sunt. Nu ne spălam cu acest șampon în mod curent, pentru că era mai
greu de procurat și deci îl țineam și pe ăsta de bun. Și pe bune că era bun, concentrat, puternic parfumat și cu spumă consistentă.
Și părinții mei tinerei, o
dată sau de două ori pe lună, la sfârșit de săptămână, ne duceau la piscina
celebrului Hotel Roman din Herculane. Doamne, câtă bucurie ne aducea ieșirea
aceasta!! Ne schimbam la vestiare, apoi intram la dușurile de lângă piscină și
ne săpuneam bine, apoi dă-i cu bălăceala în piscina cu apă caldă, ușor
sulfuroasă, așa cum sunt apele termale de la mine din oraș, până ni se murau mâinile. Minunată
experiență!! Și la sfârșit urma săpuneala la dușuri, ca să scăpăm de mirosul de sulf, și mama scotea șamponul roșu
cel bun, cu care ne spălam pe cap. Atât de bine îmi aduc aminte de mirosul său
și de felul în care rămânea zile întregi în părul meu, mai mare plăcerea să te
duci mirosind așa la școală!!
Ei, ca să nu o mai
lungesc, gelul de duș Anian miroase întocmai precum șamponul sârbesc pe care îl foloseam la piscina
Hotelului Roman și iată la ce mă gândesc eu de fiecare dată când fac duș J
Ca și celelalte
geluri de duș Anian testate, și acesta are o consistență potrivită, face multă spumă și
umple baia de miros chiar și după folosire. Aaa, și este roșu și el!! :D
Soțul meu spune că
nu i se pare a fi un miros special, nu o fi, dar fiind strâns legat de amintiri
atât de frumoase din copilăria mea, vă imaginați cum îl resimt eu. Nu știu cum
aș putea să-l descriu, e o aromă retro și nu mă gândeam că aș putea spune asta
despre un gel de duș vreodată, e citrat cumva, dar și parfumat în același timp.