În postarea The One
by D&G vă povesteam despre felul în care mirosul devine unul dintre cei mai
importanți triggeri emoționali, declanșatori de amintiri și trăiri pe care cu
greu le-am descătușa într-o formă atât de autentică, printr-un simplu exercițiu
de stimulare a memoriei. Aș putea să umplu pagini întregi despre mirosuri și
arome care mă poartă în trecut, care mă fac să vibrez și să retrăiesc mental și
emoțional într-o formă ciudat de vie, experiențe depozitate cu mult timp în urmă în arhiva memoriei.
Dar nu vă povestesc astăzi decât despre un gel de duș
simpatic pe care îl folosesc de vreo două luni în mod curent și care îmi fură
zâmbete de fiecare dată datorită aromei sale și a amintirilor pe care aceasta
le evocă la fiecare folosire.
Nu, nu mă întorc iarăși în anii '80 cu expunerea, vă
scutesc de alte povești cu carmin, lurex și coafuri supradimensionate, dar mă
opresc la începutul anilor '90, o perioadă tare, tare frumoasă văzută prin ochii
mei de copil. Și totuși, trebuie să vă spun (parcă nu mă pot abține) că în anii '8o foloseam săpun Irinel, un săpun foarte asemănător cu cel de casă dacă stau bine să mă gândesc, doar că
era pentru igiena personală, și pe care eu mi-l amintesc fără ambalaj, primit într-o
bucată de ziar când îl cumpăram de la parfumerie, deși într-o reprezentare de
pe net l-am văzut totuși ambalat. Așadar, cu acest bagaj de experiențe de pe
vremea comunismului, prin anii '90, când în zona de vest au început să pătrundă
spray-uri și săpunuri marca Fa de la vecinii noștri sârbi cred, cu toții eram
fascinați de calitatea excepțională a acestor produse de îngrijire. Unii cu
orizonturi mai largi și cu rude prin Germania, încercau să ne explice cum că Fa
nu e cine știe ce marcă în Germania și că ar fi considerat un săpun chiar
ieftin, un fel de Irinel pentru noi românii. Ți-ai găsit feedback inteligent de
la noi ăștia care nu ieșisem mai departe de 50 de km de zona de reședință. Și
dă-i și râzi și fă mișto, cum, măi, Fa săpun ieftin, auzi la el??!!! Fa-urile,
dacă intrai în posesia lor, le țineai prin dulap, împachetate în prosoape, ca
să miroase frumos, că, deh, de Ariel și suratele sale nici nu auzisem măcar, iar detergentul nostru
comunist, în contact cu apa mirosea a ... ei, știe cineva a ce? Chiar sunt
curioasă....
Revenind la poveste, părinții mei foarte tinerei pe vremea aceea,
mama avea vreo 26 de ani doar (am o mamă foarte tânără), aveau rezerve de săpunuri
Fa, de spray-uri Impulse și Roua cu miros puternic de mere verzi șiiiii ... șampoane bune – niște recipiente
transparente de 200 – 250 ml, pătrățoase, cu șampon de culoare roșie și
destinat copiilor dacă îmi amintesc bine, dacă mă chinuiesc un pic, parcă văd
prin aburii memoriei, un cap de copil blond pe ambalajul sticlei, foarte sigură
însă nu sunt. Nu ne spălam cu acest șampon în mod curent, pentru că era mai
greu de procurat și deci îl țineam și pe ăsta de bun. Și pe bune că era bun, concentrat, puternic parfumat și cu spumă consistentă.
Și părinții mei tinerei, o
dată sau de două ori pe lună, la sfârșit de săptămână, ne duceau la piscina
celebrului Hotel Roman din Herculane. Doamne, câtă bucurie ne aducea ieșirea
aceasta!! Ne schimbam la vestiare, apoi intram la dușurile de lângă piscină și
ne săpuneam bine, apoi dă-i cu bălăceala în piscina cu apă caldă, ușor
sulfuroasă, așa cum sunt apele termale de la mine din oraș, până ni se murau mâinile. Minunată
experiență!! Și la sfârșit urma săpuneala la dușuri, ca să scăpăm de mirosul de sulf, și mama scotea șamponul roșu
cel bun, cu care ne spălam pe cap. Atât de bine îmi aduc aminte de mirosul său
și de felul în care rămânea zile întregi în părul meu, mai mare plăcerea să te
duci mirosind așa la școală!!
Ei, ca să nu o mai
lungesc, gelul de duș Anian miroase întocmai precum șamponul sârbesc pe care îl foloseam la piscina
Hotelului Roman și iată la ce mă gândesc eu de fiecare dată când fac duș J
Ca și celelalte
geluri de duș Anian testate, și acesta are o consistență potrivită, face multă spumă și
umple baia de miros chiar și după folosire. Aaa, și este roșu și el!! :D
Soțul meu spune că
nu i se pare a fi un miros special, nu o fi, dar fiind strâns legat de amintiri
atât de frumoase din copilăria mea, vă imaginați cum îl resimt eu. Nu știu cum
aș putea să-l descriu, e o aromă retro și nu mă gândeam că aș putea spune asta
despre un gel de duș vreodată, e citrat cumva, dar și parfumat în același timp.
Are 750 ml și îl găsiți în secțiunea îngrijire personală.
Curioasă
sunt dacă aveți experiențe similare cu produsele voastre de îngrijire... J
Pe curând!
VintageLook
Oh Simona as vrea sa-mi pot aduce aminte, dar nu, si nu de acum, nu am amintiri prea multe din multe perioade ale vietii... normal sau anormal, care o fi fost cauza... Dumnezeu stie. Tin minte ca spalam la masina Albalux, dar nu stiu ce miros avea detergentul de pe atunci, foloseam si sapunul de casa, inclusiv pe par. Sampoanele nu stiu cand si cat de des le foloseam, tin minte ca un vecin ne-a adus din Germania un sampon cu ou desenat, recipient foarte mare si cu el imi spala mama cositele blonde lungi trecute de mijlocul spatelui.
RăspundețiȘtergereTe pup!
Eu am primit de la o prietena din Spania un gel de dus care mirosea a guma Turbo. :)) Si ce drag mi-a fost sa-l folosesc! Imi aminteam mereu cum mancam cate trei, patru gume, doar ca sa fac baloane mari. :))
RăspundețiȘtergereDin pacate, nu mai tin minte cum se numea gelul respectiv, insa am s-o intreb pe prietena mea si-i zic sa-mi mai aduca.
Pup, Simo!
Cât de frumos ai povestit... Mai mare dragul să te citesc. :)
RăspundețiȘtergereSunt asemeni Mihaelei, am amintiri putine din perioada copilariei - mai ales in ceea ce priveste sfera aceasta subiectiva a olfactivului! Imi amintesc cumva de samponul cu extract de urzica (verde - cum altfel?!), de pernitele de sampon - verde, rosu, galben (dar de aroma lor - nici pomeneala), de mirosul sapunului de casa si al otetului de la clatire; phiii, mirosul de gaz din par - am avut musafiri nepoftiti ai unei podoabe capilare dese si bunica i-a cinstit astfel!
RăspundețiȘtergereImi amintesc si de sapunurile Lux (acelea cu cap de fata) asezate intre prosoape, lenjerii de catre mama!
Cat de frumoasa postarea ta, Simo! M-ai facut tare curioasa in privinta aromelor acestui gel de dus Anian! :)
Te pup, scumpa prietena!
Ilda
Lavender Thoughts
P.S. Se pare ca noi, Racoaicele, avem o predilectie pentru astfel de subiecte in aceasta perioada; vei intelege cand vei citi ultima mea postare! ;)
Amintirile mele incep dupa '89 , desi sunt nascuta in '87 . Am crescut in comunism doar 2 ani. Cum iti trezestet tie amintiri gelul acesta de dus nu am , dar mi se ridica putin pielea cand simt un spray Impulse , mie chiar mi se pare ca au acelasi miros ca atunci. Noi aveam baia plina de ambalaje de Impulse , si parca si ceva ambalaje de sapun. Erau de colectie toate :) Frumos aranjate pe rafturi ca bibelourile :) Eu cum am crescut in Turda la bunica , aveam colectie de staniol si ambalaj de ciocolata :)) Iti dai seama ce des vedeam o ciocolata fiind copil la dupa 1 an 2 de la revolutie :) Aa..si inca una , batoanele Snickers le mananc cu aceeasi placere ca la 7-8 ani , desi acum sunt mai pline de zahar . Cand musc dintr-unul , combinatia aceea de alune cu caramel imi trezeste amintiri placute legate de copilarie :) Acum imi vin in minte multe altele , hehe , m-ai facut sa-mi reamintesc :)) Te pup
RăspundețiȘtergereAșa de tare m-a încântat modul în care ai povestit, încât nici nu știu ce să zic despre gel de duș. Aproape că nici nu-mi amintesc de el, ci doar de săpunul Irinel (pe care eu nu l-am prins), de cum râdeau cei din afară de Fa și cum îl venerau românii, de mama ta tânără, de bălăceala voastră și de șamponarea cea magică. Eu regret că n-am prins acele vremuri, doar pentru că n-am avut parte de aceste episoade. Mi-ar fi plăcut să am parte de un săpun venerat, pe care să-l pitească mama în dulap. Deși familia mea e una modestă, la capitolul săpunuri stăteam bine. Din pricină că am prins vremea în care FA, Duru și Palmolive erau peste tot. La fel și șampoane d-astea mai șmechere, deci n-a fost să fie să mă nasc și eu cât să prind fix tranziția înspre belșugul cosmetic :))
RăspundețiȘtergereDraga mea Simona, spre rusinea mea nu stiam ca esti sotie, cel mult iubita. de ce nu am vazut si noi poze de la nunta :X?
RăspundețiȘtergereTe pup.
www.miu-miu.ro
cat de frumos ai povestit! este o placere sa citesc tot ce ne scrii de fiecare data. :)
RăspundețiȘtergereDin pacate nu am astfel de amintiri din copilaria mea.. :) nu imi aduc aminte foarte bine de aromele uzuale in acea perioada. Poate doar de Impulse. :D
pupicei!
Ce frumos ti-ai amintit de copilarie si ce frumos ne-ai transpus si pe noi in acea perioada! Foarte frumos, esti foarte talentata, imi place ca stii sa ne tii captivati pe toata durata articolelor.
RăspundețiȘtergerePoate ar trebui sa te apuci de o carte, povestesti foarte interesant.
Eu am 2 nominalizari pentru tine: http://miss-lorrie.blogspot.ro/2014/09/arome-de-toamna-tag.html
http://miss-lorrie.blogspot.ro/2014/09/the-secrets-of-blogging-tag.html
Te pup!
Vezi ? Vezi ? :P Ti-am spus ca trebuie sa te apuci de scris o carte :P
ȘtergereSubscriu!!! :D
Ștergereeu, recunosc, de Irinel nu-mi aduc aminte si nici Roua n-am avut in casa. In schimb Fa si Impulse fara numar, vorba aceea :)).
RăspundețiȘtergeresi eu mai dau uneori de produse care-mi amintesc de copilarie, caci amintirile ele sunt destul de multe si bine conturate in mintea mea :). Sunt curioasa ce mi-ar trezi mie acest gel de dus!
Foarte frumos articolul cu parfum de copilarie, dar nu-mi aduc aminte ce parfum avea copilaria mea. De Impulse am auzit si acum il vad in Marea Britanie, dar nu imi amintesc sa-l fi folosit eu sau cineva de prin preajma mea :) Si cu Fa am facut cunostinta prin adolescenta, cred sau poate si mai repede dar nu l-am bagat in seama :D
RăspundețiȘtergere