În autobuz cu bunica, purtând o lume nouă pe piept

Am 9 ani și sunt în autobuz cu bunica mea. Nu mai țin minte unde a zis că mergeam. Mă uit pe geam, plictisită. Cunosc clădirile, copacii, fiecare detaliu mi-e întipărit adânc în minte. Orașul meu e mic, iar drumul ăsta l-am făcut de sute de ori.

Îmi întorc din nou atenția spre tricou. Trag de el, doar ca să mai admir o dată imaginea de pe piept. Un palmier mare, în centrul atenției, colorat cu un verde aproape fluorescent. O mare nesfârșită și un soare care se pregătește s-o sărute. Culori vii, saturate, cum nu prea se văd prin industria noastră textilă. Tricoul nu e românesc – l-am primit de la ajutoare.

E imediat după Revoluție și vin mașinile cu pachete pentru copiii săraci ai României. Nu prinsesem mare lucru până atunci, dar la ultimul microbuz o aud pe doamna Stanca strigând tare: „E o fetiță fără tată aici, dați-i și ei!" Mi-a făcut lumea culoar să trec, m-au urcat în microbuz și mi-au dat și mie o plasă cu haine.

Tricoul ăsta e de acolo. Are o pată neagră, rotundă, ca de smoală, pe una dintre mâneci. Îmi trec mereu mâna peste ea, îi simt textura cauciucată și visez la palmierul meu, la marea aceea care se iubește cu soarele... Totul pare dintr-o altă lume. Și visez, și visez cu ochii deschiși.

Fetița cu tricoul pătat, care visa la culori nemaivăzute și lumi îndepărtate, îi este adânc recunoscătoare lui Dumnezeu.
Pentru palmier și pentru marea care se iubește cu soarele. A reusit să le vadă și în realitate. 

Blog editor: Simona Tucu

Când ți se pare că Dumnezeu nu te aude

Inspirat din pilda femeii cananience – Marcu 7:24–30; Matei 15:21–28

Există momente în viață când te rogi, strigi din adâncul inimii, și totuși… tăcere. Cerul pare închis, iar Dumnezeu pare departe. Exact asta a trăit femeia cananeană când a venit la Isus, rugându-L să-i vindece fiica posedată. „Ai milă de mine, Doamne!" a strigat ea. Și totuși, Isus nu i-a răspuns niciun cuvânt (Matei 15:23). O tăcere care doare.

Dar această tăcere nu era o respingere. Era o testare a credinței.

Viața ne așază adesea în același loc: rugăciuni fără răspuns vizibil, situații care persistă, dureri care nu se opresc. În astfel de clipe, Dumnezeu pare absent. Dar de multe ori, tăcerea Sa este modul prin care ne cheamă mai aproape, ne curăță intențiile și ne întărește credința.

Femeia cananeană nu s-a oprit. A insistat. A trecut peste dispreț, peste refuz, peste o cultură care îi spunea că nu merită nimic. Și ce a primit? Nu doar un miracol, ci o laudă directă din partea lui Isus: „O, femeie, mare este credința ta!"

Ce putem face când Dumnezeu pare să tacă?

• Să nu ne oprim din rugăciune, chiar dacă nu vedem rezultate imediat.
• Să ne smerim, așa cum a făcut femeia, recunoscând că și „firimiturile" harului Său sunt de-ajuns.
• Să ne ancorăm în Cuvântul Său, nu în emoțiile noastre.
• Credința adevărată nu se vede când Dumnezeu răspunde imediat, ci când El tace, iar tu continui să crezi.

Dumnezeu nu întârzie. El lucrează în tăcere, adesea în locuri pe care noi nu le putem vedea. Iar atunci când pare că nu ne aude, de fapt, ne pregătește să ne asculte mai profund decât ne-am fi imaginat vreodată.

Blog editor: Simona Tucu

Să vorbim cu sinceritate despre skincare și consumerism

 

Aproape în fiecare zi, pe rețelele mele de socializare, vă arăt produse noi de skincare, testez formule, fac unboxing-uri și vorbesc cu entuziasm despre ingrediente active. Și da, îmi place tot ce înseamnă îngrijirea pielii – nu aș fi început altfel această călătorie pe blog si mai apoi pe Instagram.

Acolo unde începe iertarea

Te-ai întrebat vreodată dacă există ceva mai presus de greșelile tale? Dacă iertarea e cu adevărat posibilă, chiar și atunci când simți că ai pierdut drumul?

Manifest pentru simplitate (2025)

Există o frumusețe blândă în simplitate, o liniște care învăluie sufletul precum brațele calde ale mamei.

De ce ar trebui să nu ratezi Muzeul de Arte Frumoase din Budapesta

Situat impunător în Piața Eroilor (Hősök tere), una dintre cele mai emblematice locații ale Budapestei, Muzeul de Arte Frumoase (Szépművészeti Múzeum) este o oprire esențială pentru orice iubitor de cultură, istorie și artă europeană. Nu este doar un muzeu, ci o adevărată călătorie vizuală prin secole de creație artistică.

Iubirea de sine: Reflexia frumuseții divine în sufletul tău

 

Te-ai întrebat vreodată ce înseamnă cu adevărat iubirea de sine? Este doar o formă de egoism sau, dimpotrivă, o datorie sfântă față de noi înșine și față de Dumnezeu? 

În perspectiva creștină, iubirea de sine nu înseamnă mândrie sau narcisism, ci recunoașterea faptului că suntem creați „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu” (Geneza 1:26) și că avem o valoare intrinsecă, dar și o responsabilitate de a trăi conform voii Lui.