Una dintre cele mai frumoase amintiri din copilăria mea în ceea ce o privește pe mama în bucătărie, se referă la serile în care aceasta gătea un preparat-răsfăț doar pentru ea - supa cremă de ciuperci cu crutoane. Nimănui din familie nu îi plăcea acestă supă, motiv pentru care mama o gătea rar, în acele momente când își permitea aroganța de se ocupa de propria sa plăcere și asta se întâmpla de obicei seara, după ce se punea totul în ordine în gospodărie. Sunt rare momentele în care mamele își rezervă timp doar pentru ele, tocmai de aceea aceste amintiri sunt atât de prețioase pentru mine.
Ceea ce mi se pare ușor amuzant legat de această supă cremă se referă la modul în care mă raportam la ea atunci când mama încerca să mă convertească și pe mine și îmi turna puțină supă într-una din farfuriile bune, din setul celor smălțuite cu albastru de cobalt și mă îmbia să gust măcar un cruton tăvălit prin crema aromată - nu îmi displăcea la modul în care o făceam cu iahnia de fasole (pe care o detest și acum), ci mi se părea un preparat atât de sofisticat, iar eu situată atât de departe de limbajul aromelor culinare, încât mă simțeam intimidată în fața farfuriei. O tot întrebam pe mama cum se mănâncă, cum se procedează cu crutoanele, așteptându-mă la un ritual specific de degustare. Acum zâmbesc cu nostalgie, era doar o simplă supă care se prepară incredibil de repede, dar atunci când ești copil multe lucruri par a fi mult mai complicate decât sunt în realitate. Dar raporturile se schimbă în mod permanent în viața noastră, lucruri care ne intimidau în trecut, acum poate fac parte din rutina zilnică, necunoscutul se transformă în variate experiențe de viață, iar temerile mărunte le lăsăm undeva în spate (poate le depășim ... sau poate le înlocuim doar cu altele)...
Nu știu dacă datorită mamei mele sau a propriilor mele experiențe de viață, însă în prezent ador supa cremă de ciuperci, o prepar des, cu drag și cu multă poftă. Până acum câteva zile o consideram regina supelor cremă și imposibil de detronat. Situația s-a schimbat după ce am cumpărat un dovleac din Kaufland, un soi mai exotic pe care nu l-am încercat până acum. L-am pus în coș cu gândul precis de a prepara o supă cremă. Acasă mai aveam un cartof dulce, așa că m-am gândit ca baza de preparare să fie aceste două legume pe care nu le mai folosisem niciodată în acest scop, nici împreună, nici separat.
Din dovleac am folosit doar jumătate și trei sferturi din cartoful dulce. Am mai adăugat și alte legume, dar în proporție mai mică: morcovi, conopidă și mazăre congelată (poza de jos este doar cu titlu de prezentare).
