De câțiva ani încoace, prin
intermediul acestui blog, susțin în stilul meu specific, discret și reținut, reîntoarcerea la simplitate, la
valorile personale conturate într-o perioadă în care diversitatea experiențelor
de viață, setea neostoită de cunoaștere, dorința excesivă de dezvoltare și
evoluție, nu reușiseră să ne altereze setul de valori construit acasă, cu
participarea părinților, a bunicilor, a învățătoarei și mai târziu a profesorului
mentor.
Într-o lume în care răbdarea, tăcerea, blândețea sunt privite mai degrabă
ca defecte, decât ca virtuți, femeia care înțelege că tot secretul vieții stă
în echilibru, în iubirea de sine ferită de pulsațiile egoului și în principiul
simplității în toate abordările sale, este femeia care deține puterea.
Mă întorc deseori cu gândul la copilărie, la adolescență, la vremurile când
timpul curgea în tihnă și ziua părea că nu se mai termină, și la plăcerile simple
care îmi bucurau viața. Erau atât de multe lucruri pe care nu le descoperisem
și atât de puține lucruri materiale pe care mi le doream și știam cu toții să
trăim atât de frumos în simplitatea gândurilor și a simțirilor noastre...
