Rosu, intotdeauna rosu!!!

Ma gaseam de cateva luni bune intr-o stare catatonica, nemiscat, in aceeasi pozitie rigida, asteptandu-mi destinul. Nu vorbeam, nu gandeam si nu simteam nimic, asta pana intr-o dupa-amiaza cand am fost ridicat, dezbracat incet si mangaiat de degetele calde cu unghii rosii si piele fina si discret parfumata, ale celei care a devenit noua mea stapana. O toropeala placuta m-a invadat, parfumul fin de lacrimioare m-a imbatat si viata mea atunci a inceput cu adevarat.

Noi nu ne incepem existenta decat in momentul in care o femeie ne alege, ne cumpara si ne devine stapana, atunci incepem sa oferim emotie, sa primim emotie, ne conectam cu stapana intr-un sistem cibernetic inchis in care guverneaza principiile schimburilor permanente de energie, trairi dintre cele mai intense, fericire, tristete, cel putin asa eram convins eu in perioada aceea din viata mea. Atunci a fost una dintre cele mai fericite zile ale existentei mele, aventura incepea alaturi de stapana mea cu ochii verzi si vesnic umezi. Ma cumparase din magazinul in care imi petrecusem toata viata in astepatarea acesteia.

M-a adus in caminul ei, m-a dezbracat din nou de ambalajul meu rosu sangeriu, m-a complimentat minute in sir, m-a mirosit de cateva ori satisfacuta, desi parfumul mainilor ei era mai puternic decat al meu si intr-un final m-a consumat. Asa mi-am inceput destinul, strans lipit de buzele acelei femei cu ochii verzi, vesnic umezi - rujul rosu, nelipsitul accesoriu atemporal al unei femei.

Aveam un loc preferential pe masuta ei de toaleta, mereu la indemana, nu eram ingramadit in cutia cu celelalte rujuri, aveam doar doi parteneri in apropierea mea, o sticluta inalta ca un cristal colturos si o cutiuta mica, delicata pe care stapana o deschidea uneori, o privea cu ochii ei umezi si o inchidea la loc. Cutiuta era mereu trista si nu vorbea niciodata. Sticla inalta imi arunca priviri sfidatoare, nu am inteles la inceput de ce ma trata cu o asa atitudine “razboinica”, insa mai tarziu am inteles din susotelile rujurilor ingramadite in cutia de la marginea masutei de toaleta, ca eu eram ceea ce se numea “un ruj de firma”, cea ce era demn de toata stima si evident invidia. Eu nu stiam ce era acela un “ruj de firma”, dar mi-am acceptat cu demnitate statutul, asteptand stapana cu ochii umezi si jubiland de placere la atingerea degetelor si a buzelor sale.

 Stapana nu ma folosea la inceput decat seara, se intalnea cu prietenele ei galagioase, mergeam in locatii intunecate cu pulsatii de lumina dubioasa si muzica haotica si fara sens, ma obliga sa gust in fiecare seara o licoare amaruie cu gust abia perceptibil de portocale, se numea Campari Orange, insa nu am inteles niciodata de ce, pentru ca aroma nu semana mai deloc cu portocalele pe care le savuram acasa in caminul confortabil al stapanei mele.

Si ieseam des cu stapana mea in acele locatii obositoare si de fiecare data cand ne intorceam acasa, stapana mea plangea incet in pumni si ii gustam in fiecare seara lacrimile sarate si fierbinti. Nu-mi placea cand stapana plangea, o stare de adanca tristete ca o pacla neagra ma inunda si toata emotiile sale ma paralizau de durere.

Apoi, tot mai dependenta de mine, stapana a inceput sa ma poarte dimineata, o insoteam la birou si o asistam in convorbirile sale la telefon, atat de lungi si de dese, ingrozitor de plictisitoare si de neinteles pentru mine, expresii de genul : debite, creante, restante, nu-mi spuneau nimic si ma plictiseam teribil. O iubeam tare pe stapana mea insa ma simteam neimplinit, asta pana intr-o zi cand…telefonul a sunat cu o alta melodie, una pe care nu o mai auzisem niciodata, iar inima stapanei mele a inceput sa bata cu putere, asa cum nu am mai simtit-o vreodata in scurta mea existenta. O voce de barbat i-a spus “Iarta-ma!” si stapana a inceput sa planga din nou incetisor, insa de data aceasta lacrimile ei aveau un gust mai dulceag si plansul ei ma calma si ma umplea de o stare ciudata de reverie.

Cand am ajuns acasa in dupa-amiaza aceea, stapana mea era de nerecunoscut, cu inima batandu-i de emotie, incerca fel de fel de rochite din dulapul mare si pantofii erau cu totii aruncati in mijlocul camerei, antrenati si ei intr-un soi de frenezie, rochitele susoteau fericite “E el, e el, el!!” spuneau ele si toate lucurile din camera prinsesera viata din nou, iar eu , ca ultim sosit in universul ei, nu inetelegeam nimic. Eram emotionat, nelinistit, curios, derutat, dar …. parca mai fericit decat ieri.

Am insotit-o pe stapana si in seara aceea si am vazut intr-un final si motivul nelinistii si al zapacelii totale din camera stapanei mele – era un el, un barbat brunet cu ochi intunecati. A zambit cand a vazut-o pe stapana, descoperind o dantura perfect alba si o gropita in obrazul stang. Stapana mea a ametit de placere, desi nu i-a aratat asta barbatului, insa eu simteam cum inima ii bubuia puternic si capul ii vajia, temperatura corpului crescuse si respira greoi, dar strasnica mai era stapana mea pentru ca nimic din toate asta nu lasa sa ajunga pana la barbatul din fata ei.

A fost o seara frumoasa, barbatul brunet a inconjurat-o cu atata dragoste pe stapana mea, a scos-o intr-o locatie frumoasa, diferita de cea in care mergea ea cu prietenele ei, o incapare mare cu muzica de pian si mancare buna. Atunci am gustat prima data ceea ce se numeste vin si nu am stiut cum sa-I spun stapanei mele ca imi place atat de mult si ca as prefera sa beau in fiecare seara de pe buzele ei acea licoare rubinie. Apoi barbatul a primbat-o pe malul raului, unde eu nu fusesem niciodata si a tinut-o in brate cerandu-si scuze in continuu. Nu am inteles eu ce a facut el si de ce trebuia ea sa-l ierte, insa am stiut din prima clipa cand a rapuns la telefon ca o va face, asa ca nu-mi faceam prea multe griji.

Si tot in aceeasi seara ceva important s-a petrecut, stapana mea a adus pentru prima data pe cineva in camera sa, printre lucurile acelea care purtau amprenta, parfumul si emotia sa si care nu fusesera impartite nicidata cu nimeni. Asa credeam eu, insa ulterior am inteles ca toate lucrurile ei il cunosteau pe acest barbat si ii duceau dorul.

 Barbatul brunet s-a asezat langa stapana mea pe pat, i-a cuprins umerii cu bratele si a privit-o adanc in ochii ei verzi, vesnic umezi, a mai rostit o data “Iarta-ma!” apoi i-a cuprins barbia cu mana dreapta. Era atat de aproape de mine, i-am simtit caldura degetelor si parfumul barbatesc, putin intepator, total diferit de cel al stapanei mele. Hm, deci asa trebuie sa miroase un barbat, ma gandeam eu, si epuizam intreaga traire si intorceam pe toate partile si rumegam informatia… si prins cum eram eu in meditatia mea atat de profunda, nici nu stiu cum s-a intamplat, cand acel barbat cu ochi adanci s-a apropiat incet cu gura de buzele stapanei mele si le-a atins mai intai usor, straveziu ca atingerea unui fluture, iar eu, eu m-am topit impresurat de mii si mii de emotii care mai de care mai colorate, mai efervescente si mai intense, apoi ca si cand caruselul de emotii a inceput sa ma ameteasca, buzele pline ale barbatului au revenit din nou, mai aproape de data aceasta, le-am simtit greutatea si gustul presandu-ma de buzele stapanei si topindu-ma in mii si mii de trairi, mai apasat si mai apasat lasandu-ma sa-l gust cu totul sa ma cufund in marea lui de sentimente si emotii, sa-i simt bataile de inima, sa-i aud vocea interioara care ii spunea stapanei mele cat de mult o iubeste si cat de dor i-a fost de ea.

Desprinderea de ea a fost ca revenirea dintr-o stare de lesin, am constientizat tarziu fericirea si nerabdarea rochitei stapanei sa fie desfacuta nasture cu nasture de catre mainile puternice ale barbatului brunet si cum toate lucrurile  din camera stapanei erau cuprinse de un soi de fericire aproape ireala, cum intreaga camera se trezise dintr-un somn adanc si abia acum incepea sa traiasca cu adevarat.

Acela a fost cel mai frumos moment din viata mea, stiam atunci ca acela fusese scopul existentei mele, sa fiu strivit intre buzele stapanei si ale acelui barbat cu o gropita in obrazul stang, sa sorb emotiile si trairile amandourora, sa caut in adancul sufletelor lor iubirea adevarata. 

Din seara aceea stapana mea m-a luat pentru o perioada foarte lunga de timp la fiecare intalnire cu barbatul brunet, iar eu numaram clipele pana cand acest lucru se intampla si pana cand urma sa gust din nou iubirea pura de pe buzele celor doi.

Incet-incet insa stapana a inceput sa uite de mine, la un moment dat, desi eram inca un ruj de firma am fost amestecat cu celelalte rujuri din cutia de pe marginea masutei si stapana ma mai lua doar uneori ca sa intalnesc buzele pline ale barbatului perfect. Eram atat de trist si deprimat, nu traiam decat pentru momentul in care stapana mea ma va alege, iar si speram asta in fiecare zi, desi momentul devenise tot mai rar si mai rar. Asta pana intr-o zi cand stapana a adus in camera, pe una dintre prietenele sale galagioase. O cunosteam din locatiile acelea zgomotoase unde se ducea stapana mea inainte de barbatul brunet. Nu-mi placea prietena aceasta deloc. Purta tot timpul un ruj roz strident si celelalte cosmetice de pe masuta de toaleta, barfeau pe la colturi ca ar fi de proasta calitate si ca ii pateaza mereu dintii cand zambeste. Si aceasta prietena m-a ridicat la un moment dat si dupa un schimb de replici cu stapana m-a bagat in geanta. Am fost distrus si disperat, nu fusesem niciodata despartit de stapana mea si nu-mi inchipuiam ca acest lucru ar fi posibil vreodata, dar s-a intamplat, din seara aceea am devenit proprietatea unei alte stapane care ma purta zi de zi si ma sufoca cu un soi de fum si miros agresiv – “tigara” am invatat ca se numea aceea si tare o mai uram, dar nu aceea era cea mai urata parte din noua mea existenta, ci faptul ca alte buze cu o alta aroma de tutun si mai puternic si intepator ma striveau de buzele noii mele stapane in fiecare seara si actul imi drena toate resursele mele de fericire pe care le stransesem in scurta mea existenta si ma umplea de adanca tristete si nefericire…  

__________________________________________________________________

Povestea a avut ca sursa de inspiratie, culmea nu un ruj, ci o oja rosie Flormar si a pornit de la expresia prietenei mele "Rosu, intotdeauna rosu!!". Ca stil natariv a fost influentata si inspirata de o serie de mici povestioare pe care pe le-am citit mai demult pe internet despre viata unor lucrusoare.

Daca doriti sa vedeti cum arata pe buze, puteti intra AICI, l-am prezentat in postarea in care va aratam colectia mea de rujuri.

Sper ca va place review-ul meu inedit!!!

                           VintageLook