Postare fără titlu. La ce se gândește Phaedra?!

Phaedra - Alexandre Cabanel - 1880

Phaedra e adâncită în gânduri și pare departe de a fi resemnată, contrar poziției relaxate a brațului stâng care atârnă peste marginea patului, îmi pare că fruntea ei caută febril o soluție, privirea și ochii ei întunecați denotă o inteligență ascuțită și o bogată lume interioară. 

Mă declar profund fascinată de felul în care Alexandre Cabanel a reușit să redea în această scenă statică trei tipologii atât de diferite de femei. 

Ignor cu desăvârșire caracterul luxuriant al încăperii, precum și frumusețea rafinată a Phaedrei și încerc un exercițiu de imaginație pe care-l practic de nenumărate ori în viața de zi cu zi – care sunt raporturile reale dintre cele trei personaje? Le pun etichete, mă răzgândesc, mă îndoiesc, ca apoi să mă decid la prima variantă. Și totuși din experiență știu că prima impresie e departe de a fi cea corectă.

Nici nu contează până la urmă, Phaedra pare departe în lumea propriilor sale gânduri...iar eu mă întorc spre ale mele... Citeam undeva că cea mai bună formă de divertisment de care dispune omul este propriul său univers interior generat în mod automat de fluxul continuu de gânduri care apare în spatele gândurilor conștiente pe care le emitem din propria noastră voință. Este vorba despre acea țesătură de gânduri dispersate care se succed alandala de-a lungul zilei, fără nicio aparentă legătura cu acțiunea în care suntem implicați sau cu direcția pe care o impunem în mod voit minții noastre.

Cum poate fi aceasta o formă de divertisment, depinde mult de direcția pe care dorim să o impunem noi vieții noastre zi de zi. Ce alegem să procesăm la nivel conștient va genera mai departe acest scenariu de gânduri aparent imposibil de controlat. Tot ceea ce întreprindem, gândim și simțim în cursul unei zilei se va înregistra în proporție de 100% în memoria noastră și se va întoarce la noi sub forma acestui flux continuu de gânduri.  Dacă ne alimentăm mintea și sufletul cu hrană toxică, cea mai bună formă de divertisment se poate transforma în cel mai terifiant film de groază.

Putem alege ce să citim, ce emisiuni să vizionăm la tv, în ce conversații ne implicăm, cum abordăm mental și emoțional fiecare sarcină a zilei, și totuși sunt atât de multe lucruri pe care nu le putem controla. Și nu m-am gândit în ultimul timp decât la acele relații profund deficitare pe care le avem cu unele persoane cu care suntem forțați de împrejurări să interacționăm și cu care, oricât ne-am strădui, nu reușim să găsim calea corectă de dialog și interacțiune propriu-zisă. Sau chiar dacă o găsim și ne îmbunătățim aparent relația și raporturile dintre noi, cum reușim să ne autoeducăm să gândim în folosul propriei noastră sănătăți emoționale, în condițiile în care suntem nevoiți să consumăm cantități uriașe de energie pentru două fraze banale pe care în alt context le-am rosti fără nici cel mai mic efort?!

Gândurile și emoțiile noastre sunt cele care ne generează acțiunile, asta e clar, dar ar putea lucrurile funcționa și în sens invers? Contrar a ceea ce gândim și simțim, alegem să acționăm într-un anumit fel, e posibil oare ca acea acțiune să determine o schimbare în noi? Ne putem educa gândurile și sentimentele prin acțiuni? Sau o acțiune care nu vine din minte și suflet nu înseamnă oare altceva decât o trădare a propriei noastre personalități, a eului? Inteligența și intuiția socială îți dictează de fiecare dată cum ar trebui să te comporți într-o anumită situație, dar dacă acest comportament intră în conflict cu scara de valori sau cu propriile tale sentimente și porniri, cum procedezi?

Prinsă în jocurile și intrigile altora, oare Phaedra la ce se gândește? 

Mă găsiți și aici:

Instagram: https://instagram.com/vintagelooksimona

Facebook: https://www.facebook.com/Vintagelook-624149420931100/

Google+: https://plus.google.com/+Vintagelooksimonatm

VintageLook