Nu mai departe de luna trecută
văd pe un site din UK cea mai frumoasă geantă din viața mea, deși costă aproape o lună
întreagă de bătai de cap, calcule dificile și probleme de logică alambicată, mă
hotărăsc să o cumpăr în ideea că voi tine cură de slabire până la salariul
următor. O, daa, ce nu știați? O grămadă de femei umblă cu burta goală, dar cu
pantofi care costă de trei ori salariul minim pe economie și cu un zâmbet de
satisfacție totală pe față, nici nu bănuiești că de dimineață s-au rugat din
nou de proprietar să le păsuiască vreo câteva săptămâni cu chiria, iar micul
dejun a constat din nou în păine prăjită cu margarină. Din aia pentru inimă
sănătoasă...cică. Da, așa suntem noi femeile și suntem simpatice foc!! J
Și totuși după nici doua
săptămâni de purtare, geanta își pierde poleiala, parcă nu mai e chiar atât de perfectă, vezi alta la
același preț și concluzionezi că e mult mai faină și începe să te consume un
gând dureros care prevezi că te va lăsa flămândă din nou și povestea se repetă
și se repetă sub același tipar și în ceea ce privește parfumul, fondul de ten,
rochia preferată și așa mai departe.
Mă poziționez câteodată cât
mai departe posibil de mine însămi și încerc să-mi deslușesc tainele acestui
comportament lipsit de logică, a acestui caracter instabil, contradictoriu până
la limita bunului simț, de unde acest atașament exagerat față de lucruri
materiale lipsite de utilitate în adevăratul sens al cuvântului, dar care se
finalizează cu o disponibilitate aberantă de a te lipsi de ele într-o clipă,
doar pentru a fi înlocuite de altele, mereu altele, mereu cautând febril, cu o
foame de nou neostoită, mereu nemulțumită?!
Și de ce nu se aplică același
cod de reguli aberante, demn de Wonderland, și în ceea ce privește oamenii din
viața mea? De ce nu îi pot lăsa să plece cu aceeași disponibilitate sufletească
cu care îmi abandonez pantofii, cum reușesc să se instaleze organic în mine și
cum se pot amputa într-un mod atât de dureros lăsându-mi epiderma sufletului
sângerândă de fiecare dată? Sunt solitară, lipsită de sociabilitate și prudentă
în ceea ce privește relațiile interumane și totuși atât de dependentă emoțional
de atât de multe caractere, de oameni diferiți structural, compatibili și atât
de puțini compatibili cu felul meu de a fi ...
Nu e ușor sa fii femeie, zic,
dar parcă e atât de frumos ... J
Să fiți iubite, doamnelor!!!
VintageLook
Frumos zici...parca mi.ar place si mie sa ma plictisesc de oameni ca de haine sau accesorii.cred ca mi.ar fi mult mai usor...
RăspundețiȘtergereDa, nu mai imi aminti de lucruri pe care mi-as da tot salariul pe o luna, le-as cumpara atunci pe loc insa totusi trebuie sa ma gandesc si la ziua de maine si atunci parca nu mai merita atat de mult cateva lucruri, de care te vei plictisi pana la urma. Chiar nu e usor sa fii femeie, dar macar ai dreptul sa visezi :P
RăspundețiȘtergereȘtii de câte ori îmi cumpăr ceva după care efectiv salivez luni întregi și mai apoi mă căiesc că am dat banii pentru ca parcă nu merită. ..parcă era altceva mai frumos etc etc... de câte ori mă întreb " dar oare de ce am dat banii pe lucrul ăsta ca l am folosit doar o dată"...
RăspundețiȘtergereCred că e clasic femeiesc. ..
Una dintre cele mai importante lectii pe care le-am invatat anul trecut a fost aceea de a "inlatura" de langa mine toti oamenii care nu merita sa-mi fie aproape. Anul trecut s-a produs o schimbare in mine (si, sincer iti spun, nu stiu cum s-a intamplat) si am inteles ca trebuie sa am in jurul meu doar oameni de calitate, de la care sa pot invatat ceva (si pe care sa-i invat si eu ceva), oameni pe ajutorul carora pot conta mereu, oameni sinceri si corecti, cu aceleasi valori ca si mine. Asa ca i-am lasat in spate pe toti cei care nu corespund "standardelor" mele, pentru ca pur si simplu nu vreau sa ma mai stresez cu astfel de persoane si sa-mi irosesc timp din viata aiurea. :D Dar, desigur, renuntarea la ei n-a fost deloc usoara. Vrem, nu vrem, reusim sa ne atasam de oameni, indiferent de cum sunt ei. Mie nu-mi place singuratatea, nu-mi place sa ma despart de nimic din viata mea (chiar daca e ceva ce-mi face rau sau nu-mi place) si atunci cand am hotarat sa fac acest pas, parca am simtit cat de dureros e golul lasat de acea persoana. Stiam ca am mai putini oameni langa mine si m-am simtit, dintr-o data, singura. Insa senzatia asta a trecut repede, pentru ca mi-am indreptat atentia spre alte aspecte frumoase si m-am bucurat de ele. In privinta cumparaturilor, eu sunt foarte cumpatata si reusesc (de cele mai multe ori) sa fac fata tentatiei de moment. :D Mai imi pierd capul uneori si cheltui toti banii, dar se intampla rar.
RăspundețiȘtergereMa regasesc atat de mult in partea a doua a postarii tale....
RăspundețiȘtergereRecunosc, nu am facut niciodata sacrificii majore in privinta achizitionarii unor produse de care "aveam neaparata nevoie". Sunt mai rationala la acest capitol fiindca am avut mereu modele de ASA NU asa ca imi stabilesc foarte clar in fiecare luna prioritatile si daca mai ramane ceva...imi fac de cap. :)
Pupici draga mea.
Ce frumos ai scris! Mă regăsesc în a doua parte a postării, însă în ceea ce privește cumpărăturile, încerc să fiu cât mai cumpătată, nu îmi place să dau banii doar dintr-un impuls de moment pe lucruri care nu-și justifică prețul sau de care n-am de fapt nevoie.
RăspundețiȘtergerePupici :*
Raţiune, cumpătare, prudenţă în acţiuni şi-n trăiri... Nu ne e deloc uşor, iar dacă ar fi, nu ne-ar mai fi pe plac. Să ne bucurăm de prezent şi să apreciem mai mult bucuriile date de fiecare moment al vieţii noastre, să preţuim oamenii cu adevărat valoroşi din vieţile noastre şi să facem din fiecare zi minunea cea mai de preţ a existenţei noastre ♥.
RăspundețiȘtergerePupici cu drag şi bucurii de suflet, draga mea Simo! ♥
M-a frapat si pe mine ideea de "margarina sanatoasa"! :))
RăspundețiȘtergereMi-a placut tema abordata, ai imbracat-o intr-o aura...Am eu un feeling ca esti foarte diplomata, Simo! :D
Sper ca intrebarile referitoare la relationarea cu ceilalti sunt generate de o atitudine de introspectie si-atat!
Pup cu mare drag!
Ilda
Lavender Thoughts
Interesanta discutia cu tine insati. Eu si tatal meu suntem doua personae total opuse, cel putin la cumpatare si cumparaturi. El ar da, si a dat, toti banii din casa pentru o prostie pe care l-a incantat comerciantul de la usa, iar eu, chiar daca salivez la unele, nu pot sa uit care imi sunt prioritatile. Ma bucur de asemenea ca nu ma chinuie dorinta ce am avut-o pe moment, ma gandesc ca vor mai fi ocazii si ce-i al meu e pus de o parte.
RăspundețiȘtergerePupici
Ah, ce bine ar fi daca as putea sa renunt la unii oameni ca la o geanta veche...Eu sunt tare economa cand vine vorba de cumparaturi pentru mine...Rar cand ma apuca o pofta de cheltuit.
RăspundețiȘtergere