"Mândria merge înaintea pieirii şi trufia merge înaintea căderii."

sâmbătă, 8 noiembrie 2014

Dezmierdare de catifea - Eric Fottorino


       Programasem pentru acest sfârșit de săptămână o postare dedicată unei alte cărți, însă păstrând în minte acțiunea ultimului roman terminat joi, mi s-a părut mai lesne să vin astăzi cu impresiile mele despre acest titlu și să amân recenzia primului roman pe săptămâna viitoare.
       Precum ați văzut în postările mele anterioare, mi-am cumpărat mai multe cărți în ultima perioadă de timp, genuri și autori diferiți cu care abia aștept să fac cunoștință. La cea din urmă comandă, cea de pe emag, am ales Dezmierdare de catifea aparținând autorului francez Eric Fottorino, directorul cotidianului Le Monde. Romanul în cauză a primit în Franța Premiul François Mauriac, în 2004, de fapt ambele romane ale acestui autor, pe care le-am cumpărat eu, au fost premiate (Sărutări de cinema este cel de-al doilea).

Dezmierdare de catifea este un roman introspectiv având totuși un fir al acțiunii care nu îți permite să lași cartea din mână, neanticipând un final surprinzător care te îndemnă la o reflecție adâncă.
           Felix Maresco este agent de asigurări și duce o viață singuratică, monotonă. Un incendiu avut loc într-un apartament al unui client de-al său, care fusese închiriat unei mame singure și fiului său, îi readuce în prim plan amintiri confuze, frământate despre sfârșitul tragic al propriului său fiu, Colin. Romanul în sine este o călătorie dureroasă printre amintirile tulburi ale lui Felix, despre viața trăită alături de fiul său, abandonat de mamă imediat după naștere. Un personaj zbuciumat, Felix ne face părtaș la dragostea absolută pe care o nutrește pentru Colin, la universul confuz pe care îl creează din dorința de a-i oferi acestuia lumea perfectă și iluzia unei familii pe care el nu a avut-o niciodată. Cât de departe poate merge dragostea unui tată, cât de mult poate ea suplini rolul mamei? Romanul te pune de nenumărate ori în fața acestor întrebări. ”Băiețelul dvs primește o dragoste dincolo de orice limită. Spiritul îi este amorțit de tot ceea ce îi oferiți. O să-l sufocați cu atâta tandrețe. Unde ați mai văzut dvs un tată care să alinte, să dezmierde, să aline? Copilul se construiește după imaginea dvs. Un tată nu mângâie, dle Maresco, abia dacă îmbrățișează!” Sunt cuvintele pe care directoarea grădiniței lui Colin i le adresează lui Felix și care te pun din nou, pe tine în calitate de cititor, în fața unor întrebări și a unor judecăți de sine.

          Recomand romanul celor care, ca și mine de altfel, au o afinitate pentru personajele introspective caracterizate de puternice frământări interioare și comportament psihologic confuz, alterat.
Este un roman micuț, de doar 139 de pagini, dar suficient cât să zugrăvească un personaj consistent, să te determine să înțelegi resorturile psihologice pentru comportamentul și acțiunile sale și mai presus de toate să te determine să te întrebi ...oare când mult devine prea mult?!
Ce este o ”dezmierdare de catifea” va las pe voi să descoperiți, dacă veți avea ocazia să citiți acest roman.


         Așa cum  v-am spus, eu am cumpărat cartea de pe emag la doar 7 lei, cu transport gratuit și livrare a doua zi. Abia aștept să citesc și Sărutări de cinema de același autor și îmi pare rău că nu am găsit mai multe titluri traduse în română aparținând aceluiași Eric Fottorino. 



Voi ce citiți în prezent?


                                                                 VintageLook 

4 comentarii:

  1. buna ! te admir ! o intrebare am, ai reusit sa iti achizitionezi peria tangle teezer de pe aoro.ro?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna, Emanuella, multumesc frumos pentru aprecieri. Am cumparat vreo 5 sau 6 pana acum, le-am oferit cadou in familie si prietenelor mele :)

      Ștergere
  2. Tocmai am terminat de citit aceasta carte si cautand pareri despre ea, am ajuns pe blogul tau; pe care de altfel il citesc cu mult drag. Spre sfarsitul cartii am intuit deznodamantul si n-am lasat cartea din mana pana ce n-am terminat-o, sperand cumva sa ma insel. Desi este o lectura usoara ce se intinde pe putine pagini, m-a pus pe ganduri si m-a facut sa-mi pun anumite intrebari, din postura mea de parinte. Te pup. Sa ai o zi frumoasa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna, Alexandra, imi cer scuze pentru raspunsul intarziat, am reusit cu greu sa mai ajung la blog in ultima perioada :P
      Ma bucur nespus sa vad ca cineva a mai citit cartea lui Fottotino si imi impartaseste parerea despre substratul emotional care te indeamna la o adanca introspectie mai ales daca te gasesti in postura de parinte.
      Recomand si Sarutari de cinema, regasesti acelasi stil, aceleasi cadre dramatice si aceleasi scene care se succed precum diapozitivele unui film vechi, cu atat mai mult cu cat actiune are legatura cu lumea filmului...
      Imi place Eric Fottorino! :)
      Te pup si eu!! Numai bine!

      Ștergere

Părerea ta este foarte importantă pentru mine, iți mulțumesc pentru comentariu!