Toamna în fustă galbenă

Mi-e sufletul plin de amintiri dintr-o dulce copilărie trăită în spiritul liber, lipsit de griji și ușor inconștient al anilor '80. E internetul plin de manifestări apreciative aduse generației cu cheia la gât, așa cum am fost noi supranumiți de-a lungul timpului, și de comparații atât de nedrepte între copiii de astăzi și cei care am fost noi atunci. Contextul este atât de diferit, încât mi se pare pur și simplu absurd să comparăm copiii anilor 2000 -2010 cu cei care am fost noi în anii '80-'90.

Eu trăiesc cu mare recunoștință prezentul cu tot ceea ce înseamnă el, dar în sufletul meu voi rămâne pentru totdeauna un copil al anilor '80 și sunt încă suficient de multe elemente în acest întreg univers informatizat care să mă țină conectată la rădăcini.

Și toamna, oh, toamna are un loc special în sufletul meu despre care nu v-am vorbit însă niciodată aici pe blog, dar aș putea, oh, cât de mult aș putea, pentru că am povești atât de frumoase și emoționante despre un anotimp și o pădure colorată pe care am privit-o ani la rând de la geamul casei mele, înveșmântându-se în mii de văluri aurite și mătăsuri roșii ca sângele. Toamna a constituit o permanentă fascinație pentru mine de-a lungul copilăriei, iar acum, în calitate de mamă, m-am emoționat teribil să văd același interes în ochii fetiței mele la prima sa întâlnire conștientă cu pădurea în haină arămie de toamnă. 

Toamna nu e tristă, e doar o domniță sfioasă!

Dacă ți-a plăcut articolul meu, un share pe facebook m-ar ajuta! 

Dacă aveți întrebări, căsuța de comentarii vă stă la dispoziție!

***

Zilnic mă puteți găsi cu informații noi pe contul meu de instagram @simonatucu! 

Vă aștept!

                                                                                                          Blog editor: Simona Tucu