Mama în bucătăria ei îngustă, cu șorțul decolorat de trecerea timpului, dar
mereu impecabil de curat, îmbrăcând atât de frumos silueta ei perfectă,
reprezintă una dintre acele amintiri pe care le port cu sfințenie în suflet și
care reușesc să mă transpună de fiecare dată în decorul nostalgic al copilăriei
mele cu miros de turtă dulce și mere parfumate. Ani la rând mi-a fost
imposibilă să îmi imaginez că va veni o vreme când eu, la rândul meu, în
bucătăria mea micuță, cu propriul meu șorț, voi găti deserturi delicioase
pentru propria mea fiică. Dar iată-mă mamă, repetând cu drag același scenariu,
cu aceeași recuzită, pentru că deși vremurile s-au schimbat atât de mult, unele
lucruri sunt fix exact așa cum le știam dintotdeauna.
