jeanne duval

Nu am mai postat de foarte mult timp poezie, pe aceasta am primit-o de la Laura si a trebuit neaparat sa o public si pentru voi:

JEANNE DUVAL

Din marile dureri prin lumea mică,
ştiu, numai carnea asta-mi aparţine,
şi poate mângâierea de pisică
Cu care vin din când în când la tine.

N-am viaţa credincioasă ca o piatră,
Ci sânge tropical ce nu-mi dă pace,
Că sunt zeiţă sau că sunt mulatră,
ştiu, pentru tine tot atâta face.

Sunt floare care s-a născut din rău,
Când se imbină clipa cu eternul,
Dar pot să imblânzesc pe braţul tău,
Pe rând, când paradisul, când infernul.

Deci vino iar cu pofta de păcat
Cu forţa aceea de bărbat-nălucă,
Nu se mai face dimineaţă-n pat,
Aduce-te-ar dorinţa să te-aducă !

Deci vino cu furtuna care minte
şi care spune drept doar când apasă,
Acum e aşternutul mai fierbinte
şi patima e mai la ea acasă.

Daca v-a placut, intrati si AICI.