"Mândria merge înaintea pieirii şi trufia merge înaintea căderii."

luni, 20 ianuarie 2014

Genți, pantofi, oameni...

Nu mai departe de luna trecută văd pe un site din UK cea mai frumoasă geantă din viața mea, deși costă aproape o lună întreagă de bătai de cap, calcule dificile și probleme de logică alambicată, mă hotărăsc să o cumpăr în ideea că voi tine cură de slabire până la salariul următor. O, daa, ce nu știați? O grămadă de femei umblă cu burta goală, dar cu pantofi care costă de trei ori salariul minim pe economie și cu un zâmbet de satisfacție totală pe față, nici nu bănuiești că de dimineață s-au rugat din nou de proprietar să le păsuiască vreo câteva săptămâni cu chiria, iar micul dejun a constat din nou în păine prăjită cu margarină. Din aia pentru inimă sănătoasă...cică. Da, așa suntem noi femeile și suntem simpatice foc!!  J

Și totuși după nici doua săptămâni de purtare, geanta își pierde poleiala, parcă nu mai e chiar atât de perfectă, vezi alta la același preț și concluzionezi că e mult mai faină și începe să te consume un gând dureros care prevezi că te va lăsa flămândă din nou și povestea se repetă și se repetă sub același tipar și în ceea ce privește parfumul, fondul de ten, rochia preferată și așa mai departe.

Mă poziționez câteodată cât mai departe posibil de mine însămi și încerc să-mi deslușesc tainele acestui comportament lipsit de logică, a acestui caracter instabil, contradictoriu până la limita bunului simț, de unde acest atașament exagerat față de lucruri materiale lipsite de utilitate în adevăratul sens al cuvântului, dar care se finalizează cu o disponibilitate aberantă de a te lipsi de ele într-o clipă, doar pentru a fi înlocuite de altele, mereu altele, mereu cautând febril, cu o foame de nou neostoită, mereu nemulțumită?!

Și de ce nu se aplică același cod de reguli aberante, demn de Wonderland, și în ceea ce privește oamenii din viața mea? De ce nu îi pot lăsa să plece cu aceeași disponibilitate sufletească cu care îmi abandonez pantofii, cum reușesc să se instaleze organic în mine și cum se pot amputa într-un mod atât de dureros lăsându-mi epiderma sufletului sângerândă de fiecare dată? Sunt solitară, lipsită de sociabilitate și prudentă în ceea ce privește relațiile interumane și totuși atât de dependentă emoțional de atât de multe caractere, de oameni diferiți structural, compatibili și atât de puțini compatibili cu felul meu de a fi ...

Nu e ușor sa fii femeie, zic, dar parcă e atât de frumos ...  J


 Să fiți iubite, doamnelor!!!



VintageLook




10 comentarii:

  1. Frumos zici...parca mi.ar place si mie sa ma plictisesc de oameni ca de haine sau accesorii.cred ca mi.ar fi mult mai usor...

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, nu mai imi aminti de lucruri pe care mi-as da tot salariul pe o luna, le-as cumpara atunci pe loc insa totusi trebuie sa ma gandesc si la ziua de maine si atunci parca nu mai merita atat de mult cateva lucruri, de care te vei plictisi pana la urma. Chiar nu e usor sa fii femeie, dar macar ai dreptul sa visezi :P

    RăspundețiȘtergere
  3. Știi de câte ori îmi cumpăr ceva după care efectiv salivez luni întregi și mai apoi mă căiesc că am dat banii pentru ca parcă nu merită. ..parcă era altceva mai frumos etc etc... de câte ori mă întreb " dar oare de ce am dat banii pe lucrul ăsta ca l am folosit doar o dată"...
    Cred că e clasic femeiesc. ..

    RăspundețiȘtergere
  4. Una dintre cele mai importante lectii pe care le-am invatat anul trecut a fost aceea de a "inlatura" de langa mine toti oamenii care nu merita sa-mi fie aproape. Anul trecut s-a produs o schimbare in mine (si, sincer iti spun, nu stiu cum s-a intamplat) si am inteles ca trebuie sa am in jurul meu doar oameni de calitate, de la care sa pot invatat ceva (si pe care sa-i invat si eu ceva), oameni pe ajutorul carora pot conta mereu, oameni sinceri si corecti, cu aceleasi valori ca si mine. Asa ca i-am lasat in spate pe toti cei care nu corespund "standardelor" mele, pentru ca pur si simplu nu vreau sa ma mai stresez cu astfel de persoane si sa-mi irosesc timp din viata aiurea. :D Dar, desigur, renuntarea la ei n-a fost deloc usoara. Vrem, nu vrem, reusim sa ne atasam de oameni, indiferent de cum sunt ei. Mie nu-mi place singuratatea, nu-mi place sa ma despart de nimic din viata mea (chiar daca e ceva ce-mi face rau sau nu-mi place) si atunci cand am hotarat sa fac acest pas, parca am simtit cat de dureros e golul lasat de acea persoana. Stiam ca am mai putini oameni langa mine si m-am simtit, dintr-o data, singura. Insa senzatia asta a trecut repede, pentru ca mi-am indreptat atentia spre alte aspecte frumoase si m-am bucurat de ele. In privinta cumparaturilor, eu sunt foarte cumpatata si reusesc (de cele mai multe ori) sa fac fata tentatiei de moment. :D Mai imi pierd capul uneori si cheltui toti banii, dar se intampla rar.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ma regasesc atat de mult in partea a doua a postarii tale....
    Recunosc, nu am facut niciodata sacrificii majore in privinta achizitionarii unor produse de care "aveam neaparata nevoie". Sunt mai rationala la acest capitol fiindca am avut mereu modele de ASA NU asa ca imi stabilesc foarte clar in fiecare luna prioritatile si daca mai ramane ceva...imi fac de cap. :)
    Pupici draga mea.

    RăspundețiȘtergere
  6. Ce frumos ai scris! Mă regăsesc în a doua parte a postării, însă în ceea ce privește cumpărăturile, încerc să fiu cât mai cumpătată, nu îmi place să dau banii doar dintr-un impuls de moment pe lucruri care nu-și justifică prețul sau de care n-am de fapt nevoie.
    Pupici :*

    RăspundețiȘtergere
  7. Raţiune, cumpătare, prudenţă în acţiuni şi-n trăiri... Nu ne e deloc uşor, iar dacă ar fi, nu ne-ar mai fi pe plac. Să ne bucurăm de prezent şi să apreciem mai mult bucuriile date de fiecare moment al vieţii noastre, să preţuim oamenii cu adevărat valoroşi din vieţile noastre şi să facem din fiecare zi minunea cea mai de preţ a existenţei noastre ♥.
    Pupici cu drag şi bucurii de suflet, draga mea Simo! ♥

    RăspundețiȘtergere
  8. M-a frapat si pe mine ideea de "margarina sanatoasa"! :))
    Mi-a placut tema abordata, ai imbracat-o intr-o aura...Am eu un feeling ca esti foarte diplomata, Simo! :D
    Sper ca intrebarile referitoare la relationarea cu ceilalti sunt generate de o atitudine de introspectie si-atat!

    Pup cu mare drag!
    Ilda
    Lavender Thoughts

    RăspundețiȘtergere
  9. Interesanta discutia cu tine insati. Eu si tatal meu suntem doua personae total opuse, cel putin la cumpatare si cumparaturi. El ar da, si a dat, toti banii din casa pentru o prostie pe care l-a incantat comerciantul de la usa, iar eu, chiar daca salivez la unele, nu pot sa uit care imi sunt prioritatile. Ma bucur de asemenea ca nu ma chinuie dorinta ce am avut-o pe moment, ma gandesc ca vor mai fi ocazii si ce-i al meu e pus de o parte.
    Pupici

    RăspundețiȘtergere
  10. Ah, ce bine ar fi daca as putea sa renunt la unii oameni ca la o geanta veche...Eu sunt tare economa cand vine vorba de cumparaturi pentru mine...Rar cand ma apuca o pofta de cheltuit.

    RăspundețiȘtergere

Părerea ta este foarte importantă pentru mine, iți mulțumesc pentru comentariu!