"Mândria merge înaintea pieirii şi trufia merge înaintea căderii."
Acest blog conține link-uri de afiliere (profitshare, 2performant, iHerb etc).

miercuri, 6 martie 2013

Postare fara titlu...

        De-a lungul timpului, au existat mai multe femei in viata mea care mi-au influentat comportamentul prin vestimentatia adoptata, machiajul dar si personalitatea lor, iar o parte din ceea ce sunt eu acum reprezinta un cumul al tuturor modelelor feminine care au trecut prin viata mea, reunindu-se in mine ca piesele unui puzzle. Si prima astfel de femeie este vecina mea de la etajul IV, care lucra la baza de tratament balnear a orasului in care am crescut eu. Avea in jur de 30 de ani in perioada in care a devenit modelul meu, parul roscat in bucle mari si umflate de permanent, buze intotdeauna rosii, tocuri cui cu flecuri de metal care ma trezeau in fiecare dimineata la ora 6, eu locuind la parter, si un siaj de parfum dulceag, greu care umplea coridorul blocului de fiecare data cand se intorcea de la serviciu. Nu uitati ca toate amintirile acestea sunt decupate din perioada anilor '80, ani cu un farmec aparte, ani plini de culoare si curaj vestimentar.

(Angela Similea)

                Look-ul acelei femei parea decupat din almanahurile Neckermann din colectia unei alte vecine, pe care le rasfoiam cu nesat, imaginandu-mi ca la 18 ani (aceea era varsta la care ma imaginam eu a fi femeie) voi purta si eu deux pieces-urile acelea de lurex, ruj rosu pe buze si tocuri inalte, raspandind aroma de parfum scump in jurul meu.


       Dar cel mai puternic ampretat in amintirea mea, au ramas unghiile deosebit de ingrijite pe care aceasta femeie le purta. Ca o paranteza - in perioada aceea, femeile trecute de 30 de ani, imi pare mie ca erau mult mai ingrijite decat acum. Gospodinele mele de la bloc mergeau periodic pentru permanentul obligatoriu la coafor si pentru manichiura  impecabila la salon. Toate femeile pe care le stiu, din respectiva perioada de timp, erau foarte atente la felul in care isi ingrijeau unghiile. Era obligatoriu sa ai carmin pentru conturul unghiei, cuticulele atent taiate si cel putin doua oje in dotare: eterna oja rosu mat si oja alb sidefat. Evident ambele erau marca Farmec si din experienta mea, va pot spune ca aveau o rezistenta mai buna decat cele de acum. 
              Ei, bine, respectiva doamna de la etajul IV se incadra si ea in tiparul femeii extrem de atente cu ea insasi, si purta unghii lungii, ovale, cu cuticule taiate din carne, dezinfectate cu carmin rosu ca cerneala (rosie evident) si oja alb sidefat, in majoritatea timpului. Degetele erau pline de inele de aur, masive, simbol al prosperitatii. O adoram si imi doream sa fiu exact ca ea cand voi fi mare. 
Sa nu mai spun ca la un moment dat am avut deosebita placere sa intru in apartamentul ei si, pe balcon, intr-un colt, am descoperit mica ei masuta de toaleta, plina cu instrumente pentru manichiura. Tot felul de forfecute, pile si alte chestii din inox care habar nu aveam cum se folosesc, zaceau aranjate frumos pe masuta. Sticlute cu acetona, spirt medicinal, carmin si diverse oje le acompaniau in asteptarea ritualului. Am fost de-a dreptul fascinata si de abia asteptam sa cresc mare ca sa pot avea si eu propriul meu colt de frumusete. 

              Desi anii '80 cu toate excesele sale s-au dus, saloanele de manichiura din orasul meu s-au inchis, manichiuristele care se bucurau de o adevarata stima si admiratie in oranduirea sociala de atunci au imbatranit in anonimat, ei bine, eu mai pastrez amintirile parfumate, ori dulce si greu al parfumurilor in sticlute aurii, aduse de la sarbi prin micul trafic (asta mai tarziu, dupa '90), ori cu aroma de mar verde a spray-urilor Roua pe care le folosea mama, si imi mai ciopartesc cuticulele uneori, arzandu-le mai apoi cu carminul rosu intens in amintirea primului model feminin din viata mea - vecina de la 4



                          VintageLook 

24 de comentarii:

  1. Eu o am drept exemplu pe mama care mereu isi facea unghiile ori cu rosu,ori cu albul sidefat de care ai mentionat si neaparat carmin,ce perioada frumoasa,ma crezi ca uitasem aceste amanunte?
    Mi-e dor de mama mea tanara si frumoasa si mereu aranjata,dichisita si frumos cocotata pe tocuri.
    Pup

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tu ai avut cel mai frumos model in viata - mama ta, nu cred ca e nimic mai frumos decat acest lucru.
      Mama mea mi-a slujit ca model din alte puncte de vedere, in ceea ce priveste "dichiseala" nu o intrecea insa pe vecina de la 4 (permanent insa avea si ea, obligatoriu :p).
      Ma bucur ca am reusit sa-ti aduc aminte de lucruri frumoasa prin intermendiul acestei postari.
      Pup si eu!

      Ștergere
  2. la mine era...vecina de la etajul 6 :)
    sa-ti zic...cam la fel perceptia....fosta balerina .... azi avea parul blond , maine era bruneta , poimaine roscata , tocuri , aranjata super...din intamplare sotia regretatului Dan Spataru , doamna Sidonia...nu stiu daca o stii...nu mai este vecina mea de muuulti ani , am vazut-o la televizor...e trasnet si acum si cred ca are in jur de 65 !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am vazut-o la tv pe dna Sidonia - mai, Coco, pai tu ai avut model de model, uite de ce ai blog de beauty acum :P

      Imi dau seama ca perceptia era cam la fel, pentru ca asa erau timpurile pe atunci si asa era moda... :)

      Ștergere
  3. Si mama la fel, ea inca lucreaza la un salon...deci avea/are unghiile tot timpul puse la punct si parul la fel...si imi amintesc de tocurile cu flec de fier care faceau zgomot si o cunosteam dupa mers cand venea acasa...superbe vremuri, de neuitat!!!!
    iti multumesc Simo pentru acest articol!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hihi, ai dreptate, si eu imi cunosteam vecinele dupa zgomotul felecurilor din metal si comentam mereu cu bunica mea din casa: "asta e cutareasca, vine la la lucru'..." Haha, ce vremuri faine...

      Te pup, Ramona, ma bucur ca ti-a placut!

      Ștergere
  4. Eu nici acum nu inteleg rostul carminului, mai ales cand oja aleasa are alta nuanta decat rosu, sau derivate ale rosului, care ar acoperi cat de cat "linia" carminului.. eu am refuzat intotdeauna sa mi se puna carmin, doar mai sunt si alte dezinfectante. Ojele Farmec sunt ok si acum, chiar la sfarsitul asta de saptamana primesc de la o prietena sosita din RO vreo 2 oje, sunt curioasa ce mi-a ales, i-am dat mana libera.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eh, acum nu cred ca mai sunt saloane unde se mai foloseste carminul, poate doar la vreunul de cartier asa, insa atunci, in vremea aceea asa era moda, nu se folosea doar pentru efectul lui dezinfectant, ci era frumos sa se vada conturul acela rosiatic.
      Eu il mai folosesc uneori, cand mi se face dor de perioada aceea, iubesc mult de tot anii '80, cu tot ce tine de vestimentatia si machiajul lor.

      Cat despre ojele Farmec, faza e ca dupa aceasta postare, asa mi s-a facut un dor de ojele acestea :))) O sa merg sa-mi cumpar si eu macar doua. :P Au o gama noua cu sclipici! :D Poate primesti si tu una din respectiva gama! :P

      Ștergere
  5. Mama mea, draga de ea, nu a pus deloc pret pe cochetarie si nu a putut reprezenta un model pentru mine in acest sens! Insa sora ei a fost dintotdeauna extrem de cocheta, eleganta, ingrijita! Cu toate acestea, nici ei nu i-am urmat exemplul...
    Va trebui sa scotocesc prin ungherele memoriei cu multa atentie incat sa-mi amintesc cine m-a influentat pe mine in aceasta directie!

    Am savurat fiecare cuvant al articolului tau, Simo!
    Te pup, draga mea!

    Ilda
    Lavender Thoughts

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ilda, exact asa gandesc si eu, ca si tine, nici mama mea nu a fost un model din acest punct de vedere, pune foarte putin pret pe cochetarie, insa m-a influentat pozitiv din alte puncte de vedere si faza e ca, imi dau seama de asta, tot mai mult pe masura ce cresc(sau imbatranesc, cum e mai corect?! :P)

      Ma bucur ca ti-a placut postarea mea, pupici, Ilda!

      Ștergere
  6. Eu am admirat-o intodeauna pe doamna mea invatatoare...tanara, slabuta..frumoasa..imi doream sa fiu ca ea, sa ajung sa pasesc pe culoarul scolii..sa tin sub brat catalogul...sa port rosu pe unghii..sa port tocuri..camasa alba..a fost visul meu...si inca mai este...asa cum obisnuiesc sa spun mereu ..visele nu ni le poate lua nimeni..!!


    Si mie mi-a fost dor de tine simo..ti-am simtit lipsa :)

    Si ca tot veni vorba de unghii in postarea ta te invit cu mult drag sa te inscrii la concursul meu :) Pupici

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ooo, da, invatatoarea a fost dintotdeauna un model pentru tinerele fetite, din pacate eu am avut un invatator batran si posac, insa am gasit eu suficiente surogate :))

      Raluca, draga mea, eu iti doresc din inima sa ajungi sa-ti implinesti visul, stiu cat de mult iti doresti sa ajungi la catedra! :)

      Te imbratisez, draga mea, merci pentru invitatie, insa stii tu cum sunt eu cu facebook-ul! :P

      Ștergere
    2. Stiu..stiu..chiar m-am gandit la tine in momentul in care am facut postarea pt concurs..am specificat ca fetele care nu au fb pot indeplinii celelalte cerinte..postare pe blog si eventual abonare la newsletterul Babyneeds !!!

      Asa ca te poti inscrie fara nici o problema! :) nu se stie niciodata de unde sare iepurele ! mie una imi place f mult premiul ..daca as putea as participa si eu..:) pup

      Ștergere
  7. Wow, exact aceeași părere o am și eu despre manichiura acelor vremuri: oja alba sidefata+ carminul reprzentau idealul meu de perfectiune in materie de manichiura. Chiar si acum am o sticluta in casa si imi mai trag o manichiura oldie cand mi se face dor de toate damele parfumate pe care le admiram când aveam 5-6 ani. Nu pot totusi sa inteleg cum reuseau dansele sa se fardeze ca niste păpusi, cu obrajii roz și creionul verde dermatograf, cu pudra aceea intens parfumata si parul buclat permanent. Cum ai spus si tu,Simona, odinioara femeile de peste 30-40 de ani erau mult mai dichisite!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hahaha, da si eu mai imi fac manichiura in modul asta uneori, e adevarat ce am scris in ultimul paragraf. Uneori mi se face dor de perioada aceea si atunci iau carminul de la Farmec si ma mazgalesc putin :p (cred ca am si pe blog poze :)))) )

      Si deci si tu iti amintesti ca verdele smarald de azi, era foarte in voga atunci pentru conturarea pleoapelor. Eu mi-l aduc aminte perfect! :)

      Pupici, Aurora!

      Ștergere
  8. Ce postare de suflet, draga mea! Am savurat fiecare cuvant ... si mi-am dat seama ca eu nu am avut astfel de modele, nu am fost influentata in acest gen ... Te imbratisez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fiecare persoana se dezvolta in felul ei, nu toti suntem influentati de alte persoane. Eu recunosc faptul ca am avut mai multe modele de-a lungul vremii si inca mai am, iar in materie de unghii mi-am mai amintit acum de inca o fata, care mai tarziu in viata, mi-a deventi mentora in meseria pe care o practic acum. :D Ne-am intalnit dupa vreo 10 ani si am invatat alte lucruri de la ea. Ce complicate sunt caile destinului...

      Ma bucur ca ti-a placut postarea mea, te pup si eu, Alinuta draga! :)

      Ștergere
  9. mi-am adus aminte de vreme in care ma uitam la tot felul de tanti (chiar, care e pluralul lui tanti??) si vroiam sa cresc mare sa ma dau cu oja si ruj :)).

    chiar acum doua zile vorbeam cu mama ca nu pot sa-mi explic de ce sunt atatea tipe de 30 de ani total neingrijite, super-imbatranite si fara pic de make-up. de fapt de 25+ chiar. am foste colege care arata de 40 de ani...

    ai dreptate, inainte femeile se ingrijeau mai mult, cel putin asa imi amintesc si eu, chiar daca era un anumit, cam kitchos, cu freza de oaie merinos si carminul de care tot ai pomenit. mama mea le-a avut o singura data facute cu carmin si nici atunci nu i-a placut :)))).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))) Mama ta era mai vangardista, anticipa ea de pe atunci, ca va veni vremea cand carminul va fi total demodat :)))

      Ai dreptate, pe langa faptul ca permanentul acela era cam neprietenos cu parul si nici trasaturile fetei nu le punea in valoare prea bine, esenta e totusi importanta - in vremea respectiva, femeile erau foarte atente la infatisarea lor si investeau mai mult timp si bani pentru a fi cochete.

      In ceea ce priveste fetele mai tinere, din ziua de azi, care nu poarta deloc machiaj, ce sa zic, fiecare cum considera, in conceptia mea insa nu exista nicio femeie care sa nu aiba nevoie de cel putin un produs cosmetic pentru fata. Dar poate exagerez eu...

      Ștergere
    2. eu sunt de parere ca daca poti sa imbunatatesti chiar si subtil aparitia si trasaturile, este bine sa o faci. machiajul meu e foarte simplu si, totusi, ma ajuta mult, mai ales in anumite zile.


      da, mama a fost avangardista in multe domenii ;). cand eram la generala si la inceputul liceului era intr-un fel disperata ca eram super baietoasa si nu ma prea interesa make-up ul si nici hainele-daca-ti vine sa crezi :))))))))))). Apoi am inceput sa-mi iau revansa si acum rade de mine de cate recipiente am pe noptiera :).

      Ștergere
  10. Auch, m-au piscat cuticulele cand am citit postarea ta. Asa descrieri autentice, tu Simo, ar trebui sa incepi sa scrii o carte.
    Imi amintesc si eu anii 80. Ai dreptate ca atunci femeile erau mai atente cu ele, cred ca si banii aveau alta valoare insa. Acum lumea e prea macinata de griji, stresata cu plata facturilor, nu cred ca mai ramane prea mult pentru mers la salon / coafor / manichiura.
    Mama nu a fost o cocheta, in afara de ruj nu folosea alt machiaj, cu exceptia nuntilor sau ocaziilor speciale, cand isi punea un dermatograf si un fel de rimel la cutiuta. Dar mergea la coafor lunar, iar cand pleca la serviciu tin minte ca isi tapa parul si il dadea cu fixativ (tot ceva de la Farmec).
    Mai tin minte, tot de atunci, sapunurile lux pitite in dulapul de haine, si deodorantul impulse, care se gasea greu, pe sub mana. Si raionul de cosmetice de la "complex", ma duceam cu bunica sa-mi cumpere sosete cu danteluta, si eu la cei cinci ani ai mei eram atrasa de cutiile parfumate cu tot felul de creme, de la raionul de langa sosete :) Ce amintiri mi-ai trezit...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai dreptate, Coconut, eu eram prea micuta ca sa imi amintesc care era valoarea banilor atunci, insa probabil acesta era motivul pentru care orice femeie isi permitea mult doritul permanent si, automat vizitele lunare la coafor. Acum din pacate, toate au devenit un lux pentru ...prea multe dintre femei.

      Descrierea mamei tale, imi aminteste de propria mea mama, care nu imi amintesc sa fi avut mai mult decat un ruj, un rosu burgund, in rest nu folosea nimic. O singura data si-a conturat linia conjunctivala a ochilor cu un creion negru Ada, pe care i l-am cumparat eu de la Parfumerie, tot cu ocazia unui eveniment important (probabil tot o nunta). Mi-am amintit si de sapunurile Fa pe care le mai primea mama la serviciu (pe toata perioada comunismului a lucrat in turism si deci primea de la turistii straini mici atentii) si pe care bunica le pitea printe haine sa miroase frumos. Ce amintiri!! Si spray-urile Impulse, care vorba ta, se gaseseau foarte greu, iar dupa ce le consuma mama, bunica le punea goale in vitrina ca sa arate frumos :)))) Ce amintiri mi-ai trezit si tu...

      Ștergere
  11. ah ce postare frumoasa .. cata rabdare , apreciez :) cu ocazia aceasta mi-ai adus aminte de rujul verde , care devenea rosu pe buze si nu se mai duuuceea :) cu ambalajul lui auriu conturat ...

    RăspundețiȘtergere
  12. ce postare frumoasa! stiu ca e exact ceea ce a spus si fata dinaintea mea, dar exact asta gandeam cand citeam :D cred ca toate am avut cel putin un astfel de model si e foarte nostalgic...

    imi place mult blogul tau, deabia l-am descoperit:*
    http://jolie-creativity.blogspot.ro/

    RăspundețiȘtergere

Prin utilizarea acestui formular ești de acord cu stocarea și manipularea datelor tale pe acest site web.

Comentariul tău va fi publicat după moderare. Îți mulțumesc pentru feedback, părerea ta este foarte importantă pentru mine!